Foițe de suflet

„Sunt momente în viață când rămânem doar cu Dumnezeu și atunci învăţăm credința „nebună”, acea credință care nu are logică, acea credinţă care pare un act de nebunie pentru cei din jur. Credința „nebună” e credința care acționează în nebunia Crucii, care speră împotriva oricărei speranțe, care nu pune la îndoială promisiunea lui Dumnezeu. Ea este sigură că ceea ce Dumnezeu a promis va putea înfăptui, pentru că e Tată, pentru că niciun fir de păr nu cade fără ştirea Lui. Pentru că Lui Îi pasă, pentru că fiecare detaliu este în controlul Lui.Credința „nebună” e perseverența în promisiunile lui Dumnezeu: „Tată, nu plec de aici până nu mă vei binecuvânta!”; cu o încăpăţânare „nebună” rămân în acele promisiuni, pe care Dumnezeu le-a rostit în viața mea.”